Sonet CCXXIX
de Vasile Voiculescu
Nu-ţi spun nici un adio: cum n-ai mai exista…
Rămîi doar coaja celei pe care-o iau cu mine…
Ţi-am supt adînc esenţa şi te-am golit de tine…
Plec numai cu splendoarea şi frumuseţea ta ;
Las ochii, falşi luceferi, şi iau privirea dragă,
Las buze reci de idol şi iau sărutul lor,
Uit sînii , duc căldura şi forma lor întreagă,
Fur neagra avalanşă de păr cînd se dezleagă,
Din trup, îmbrăţişarea de vrej ameţitor…
Zvîrl inima stricată, ce-ţi şchioapătă alene ,
Cu scopuri nepătrunse ţesute-n linguşiri
- Cînd prefăcute lacrimi, cînd rîsete viclene -
Capcană-n chip de suflet ascunsă-n amăgiri…
Cu tot ce-am strîns din tine curat, ca Prometeu,
Am să te-alcătui altfel , dar suflet îţi dau eu .
10x Ralu
Ei spun :