Oricum nu găsesc o manieră să încep articolul, l-am tot amânat în ultimele două zile, în speranța că va suna mai bine, mai „potolit”. Nu obișnuiesc să scriu în momente în care cred că aș vedea deformat situația, sau prin prisma altor întâmplări care să mă împiedice să fiu obiectivă.
Așa că, într-o manieră cât se poate de obiectivă…
În dimineața zilei de ieri urma să scriu un articol despre balul de la fostul liceu, CNI „Spiru Haret”, dar având în vedere că avea o tentă ușor lacrimogenă (având în vedere că prezența acolo, în public și pe scenă mi-a trezit multe amintiri frumoase și m-a emoționat) l-am șters, în speranța că voi scrie unul din punctul de vedere al spectatorului și nu al fostului elev în cele ce urmează. Probabil cei ce n-au fost înștiințați deja de „sacrilegiul” pe care l-am comis se întreabă de ce scriu acum acest articol. Ei bine, nu e despre bal, sau cel puțin nu la modul la care aș dori să-l scriu (poate pe viitor). Faptele care din nou mă determină să scriu „sub lampa indignării” (via nimicspecial) sunt relativ simple.
În decursul zilei de vineri, ziua ce a succedat seara balului, am vrut să citesc recenzii despre bal, așa că , cu sprijinul atotputernicului Google, am dat peste blog-ul lui doguletz, care scrisese un mini-articol despre bal. În urma lecturării celor scrise, am postat un comment în care am punctat anumite chestii pe care le-am remarcat în organizarea balului. Așa că pe principiul afirmațiilor susținute de argumente, am spus anumite chestii, care se pare că au deranjat o anumită persoană sau na… anumite persoane. Spre deosebire de atitudinea foarte puțin politicoasă pe care-a adoptat-o doamna respectivă, am să mă abțin de la a da nume și de a aduce acuzații nefondate la adresa dumneai. Aceste lucruri, cele pe care le-am scris mă refer, se refereau în mare parte la o organizare mai „subțirică” față de anii precedenți, dar pe care le-am motivat în final invocând absența unor sponsorizări mai consistente. Să fiu corectată dacă greșesc. Ei bine, comentariul meu se pare că a declanșat o avalanșă de acuzații la adresa mea, cum că aș defăima liceul. Păi oameni buni, unde am scris asta? Și mai mult decât atât, cum să mă acuzați pe mine că aș face asta, când (am să mă repet, cu riscul de-a plictisi) am venit în mod special pentru acest bal, ca simplu spectator (venirea incluzând anumite cheltuieli care se resimt, doar nu mă numesc Țiriac Cătălina), faptul că am făcut parte din juriu fiind o chestie de moment, în urma invitației doamnei directoare (căreia țin să-i mulțumesc, și nu numai pentru asta). Cum aș putea să „pătez” numele liceului, când la rândul meu am făcut parte din el, când an de an m-am implicat de plăcere în diverse acțiuni desfășurate aici și mai cu seamă în organizarea balurilor bobocilor. Repet, de plăcere. Cum să spun lucruri defăimătoare, când toți profesorii și elevii care mă știu cât de cât știu foarte bine tot ce-a însemnat pentru mine liceul și legătura pe care o am în continuare cu tot ce ține de acesta? Și lungul șir al întrebărilor retorice poate continua la nesfârșit.
Ceea ce se pare că nu au înțeles cei ce m-au criticat după postarea comment-ului respectiv a fost faptul că toate amănuntele sus-menționate (cum ar fi apartenența la grupul elevilor din liceu, sau mă rog, al foștilor elevi și la cel al juriului, și toate sentimentele de afecțiune și nostalgie care mă încearcă ori de câte ori mă gândesc la liceu) nu mă fac să fiu subiectivă întru totul și să nu observ chestii care s-au văzut cu ochiul liber. Nu înțeleg de ce a deranjat că am scris ceea ce am scris, atâta timp cât nu am fost singură în sală și am vizionat spectacolul, ci alături de alte câteva sute de oameni. De ce? De ce mă cenzurați? De ce-mi cenzurați dreptul la libera exprimare și la libera gândire? Atitudinea luată de persoana care era atât de înverșunată împotriva mea ar trebui să ridice semne mari de întrebare. „ABSEENTHE e CATALINA CLIMOV a zis,
octombrie 25, 2008 at 6:21 am
SPIRISTI…. E CATALINA CLIMOV, CARE A FOST IN JURIU!!!!! COMENTATI DESPRE EA VA ROG! VA FACE BALUL DE RAS! ORGANIZATORI, UNDE SUNTETI??????????????”. Asta e un fel de incitare la o metodă practicată în trecut, omorârea cu pietre în piața publică, sau ce? În anul 2008 avem gândiri de genul ăsta? Să înțeleg că de fapt, într-un articol despre bal, balul în sine era off-topic și de fapt trebuia vorbit despre mine? Păi vă vorbesc eu… Mă numesc Climov Cătălina, am 18 ani, momentan locuiesc în București, studentă fiind la ASE, facultatea de Management Economic, anul întâi, domiciliul stabil în Suceava, fostă elevă a CNI „Spiru Haret”, mărimea la papuci 39, 40 chiar la încălțămintea de iarnă, măsura la pantaloni n-o știu, nici grupa sanguină, dar promit să aflu. Păr șaten mai deschis, momentan vopsită într-o nuanță mai închisă, ochi de culoare ambiguă, pendulând între albastru și verde. Îmi place mâncarea bună ? Altceva? Dacă se mai vor informații, facem un forum despre asta. Dar unul dedicat chestiunii ăsteia exclusiv, pentru cei ce interesează, dar nu ne țigănim pe un blog (care de altfel nici măcar nu e de talie națională sau internațională). Prin ce am făcut eu balul de râs? Prin ce? Concret.
Cred că nu cuvintele sau părerile mele sunt de calitate îndoielnică, ci mai degrabă cele a unei persoane mature, care adoptă o atitudine agresivă fără motiv, care se folosește de amenințări puerile pentru a obține… nimic.
„
PENTRU CATALINA CLIMOV a zis,
octombrie 25, 2008 at 6:48 am
domnisorica…. ne mai intalnim noi…. ca doar n-o sa stai forever la bucuresti….si postarile tale le voi copia si le voi duce personal la parinti tai… sa vada ce poama au langa casa!!”
Da, mi-ați sunat părinții, fără a mă suna pe mine în prealabil, că deh, în mod normal asta ar face o persoană matură, i-ați alarmat fără vreun motiv viabil și tot ce ați reușit a fost să stârniți animozități între mine și ei, care , mai devreme sau mai târziu se vor ameliora , pentru că așa e în firea lucrurilor. Întrebarea este : vi se pare normal? Vi se pare normal ca la anii d-voastră să vă ocupați cu dintr-astea? Măcar eu, la cei 18 ani ai mei sunt dispusă să-mi asum și să-mi susțin cuvintele, și nu le public sub anonimat. Spre deosebire de alții…
Sper doar ca cei care mă știu, sau susțin că mă știu să știe la fel de bine să citească printre rânduri și să vadă situația așa cum e, fără a purta ochelari de cal.
Încă mă întreb dacă ăsta a fost cu adevărat motivul care a deranjat, pentru că nu cred că fii avut o așa de mare importanță încât să ia amploarea respectivă.
Cât despre ce scrie presa… de câte ori a reușit presa locală să aibă păreri pertinente și să se obiectivizeze suficient de mult încât să prezinte o realitate așa cum e întru totul? Deci nu ar avea rost să ne legăm de presă, pentru că nu-mi amintesc să fi coincis măcar două păreri din tot atât de multe ziare locale vreodată. Cel puțin nu în privința balurilor.
Ar mai fi un lucru pe care aș vrea să-l clarific. Nu vorbește frustrarea sau invidia din mine. Am afirmat și cu alte ocazii, în cu totul alte circumstanțe: calitatea balurilor scade de la an la an. Nu am să comentez motivele, ele se știu. Dar asta nu înseamnă că mă refer la un singur liceu. Mă refer la toate, cel puțin la nivel local. Nu am afirmat că balurile în a căror organizare am fost implicate sau la care am participat au fost mai bune, și nici că în caz contrar, ar fi fost mai bune datorită prezenței mele. Nicidecum. Îmi respect colegii și le respect munca, pentru că la un moment dat am fost în locul lor și îi înțeleg mai bine decât ar face-o mulți alții. Țin să-i felicit din noi pentru balul de anul acesta, și nu numai.
Ca și notă finală, sper ca cele scrise să nu deranjeze pe nimeni, scopul articolului e să clarifice în măsura în care se poate neînțelegerile apărute. Dar, în caz contrar, vă aștept cu critici și reclamații la secțiunea „comments”. Și nu, nu vă mai obosiți să îmi sunați părinții sau să le trimiteți scrisorici cu acest articol, consumați foi și tușul de la imprimantă degeaba. Am să le dau din proprie inițiativă link-ul 
Ei spun :