A avut loc și deschiderea anului universitar. Oricum e ambiguu, așa. E prima dată când nu merg la școală pe 15 septembrie, ci pe 1 octombrie… Chiar m-am simțit ciudat să văd că nu mai sunt înconjurată de fețele cunoscute din ultimii 4 ani, ci de alte câteva sute care mi-s total necunoscute. S-au schimbat parțial datele ipotezei, date gen locație și oamenii, dar esența e aceeași. Demagogie până peste poate, dar era de așteptat. Adică cel puțin asta s-a întâmplat la A.S.E, unde sunt studentă (de fapt , abuzez de termen, că nu am depus cererea de înmatriculare sau ce mai trebuie pe acolo, încă). Am încercat să ascult ce spun domnii de acolo încă de la început, în speranța că va fi ceva care să-mi folosească. Ei bine, nu. NU. Am rezistat eroic până pe la jumătate, când am adormit. La propriu. Adică, oricum erau mult prea multe persoane cărora să le rețin numele sau fețele. Ce-i drept, au fost câteva care mi-au rămas întipărite în minte, cum ar fi un cadru didactic care era sosia lui Benone Sinulescu, decanul, care nici măcar nu pronunță corect „management”, nu știe numele colegilor, și nu prea se descurcă să se scoată în momentul în care gafează. Dar oamenii suntem cu toții, nu? După ce am fost trezită de aplauzele frenetice ale publicului fericit de sfârșitul „evenimentului”, am încercat să înot prin marea de oameni până la avizier ca să-mi văd orarul. Normal că nu am apucat să văd nimic, pentru că ăștia aveau impresia că fură careva orarul și se îmbulzeau, se călcau în picioare doar ca să vadă ce? NIMIC! Oricum nimeni nu face cursuri pe bune zilele astea. E mai mult așa, simbolic, să știe și studenții pentru ce vin, teoretic.Că deh… Ca să nu mai spun că orarul era afișat pe toată săptămâna, dar aveai nevoie doar pe mâine de el. (nici măcar pe mâine, dar așa de fiță) Dar NUUUU, nu. De ce să nu stai acolo, să blochezi traficul, și să acoperi cu părul vălvoi și proaspăt spălat (doar a fost ultima zi din lună ieri, și na, a început școala) tot avizierul ca să nu mai vadă nimic cei din spate. Așa că am cedat, m-am uitat la ce oră ar trebui să vin mâine și am să mă orientez la fața locului ce și cum.
Oricum, per total, muuult prea multe fete pentru gustul meu (cunoscătorii știu că am tendințe misogine (da, știu că termenul e defectiv de feminin, nu-mi vine alt sinonim în cap acum)), oricum ponderea e undeva la 75-80% fete, iar restul băieți. Din 23 , câți suntem în grupă, 18 fete . 18 ! ! ! Pfff.. it’s gonna be a looong road. În rest, nu aș putea să spun că sunt din cale-afară de nerăbdătoare să cunosc lumea, dar mă încântă ideea schimbării mediului social. Așa că de săptămâna viitoare, lustruiți pantofii, fundițele și coronițele pe poziție și ghiozdănelele în spate. Full speed ahead!
